Cultul violenței

Daniel Mureşan

Sunt sigur că reacțiile violente ale unora sunt generate, în mare măsură, de lipsa de educație. Disprețul față de școală, lipsa lecturii și nesimțirea se reflectă în violența de limbaj sau fizică din societate. Iar acestea nu sunt de ieri, de azi, sunt metehne vechi ale românilor. Veți spune că pe vremea comuniștilor era altfel. Nu e chiar așa. Școala se făcea din obligație, miliția nu ierta nimic. Dar ghiolbănismul mocnea. Cei mai în vârstă probabil vă amintiți ce bătăi erau pe la discoteci sau la balurile din sate. Adevărate măceluri, cu salvări la ușa căminului cultural. Lipsa educației timp de sute de ani a generat un cult al violenței atent cultivat în familie, unde bătutul nevestei era și este sport național.

În literatură, „Ion” voia pământ și făcea omor pentru el. În „Baltagul”, violența fizică și psihică era firească, Nechifor scotea demonii din Vitoria. Ana din „Moara cu noroc” sau Ana din „Ion” au același destin – sunt considerate inferioare în dominația patriarhatului. „Capra cu trei iezi” e un horror ecranizat, nu mai vorbim despre „Miorița” cea definitorie pentru poporul român. Rapandulă!… Rapandulă!… Amu te omor!… Nerușinată!… Feciorul Glanetașului îți trebuia?… Na, rapandulă!…, vă mai amintiți de Rebreanu, nu? Asta învață elevii, din fragedă pruncie. Hai să vă mai spun, deși nu e foarte plăcut: „Baciu o lovea mereu, parcă tot mai nesăturat. Apoi, ca să-i înăbușe vaietele, o trânti cu capul în zăpada care se roși îndată de sângele ce-o podidi pe gură și pe nas, pe când pieptul ei tot mai horăia de gemete neputincioase” (Liviu Rebreanu – Ion). Aceste pasaje reflectă adevăruri, iar personajele nu sunt ficțiuni, milioane de Ane au trecut sau mai trec prin experiențe similare. Este marea literatură a abuzului ce se reflectă în programa școlară.

Azi, cultul violenței nu pierde din forță, din contră. Înjurături, violență fizică, umilire. La școală, la volan sau în familie. În trecut, dar și azi, în multe cazuri, educația e doar o diplomă. Uitați-vă la modelul politic de azi – jaful din banul public rămâne nepedepsit. Este tot o formă de promovare a violenței. De multe ori, instituțiile statului sunt agresive cu cetățenii, îi consideră inferiori, adică îi desconsideră. Instituțiile de control activează de pe poziții de forță, iar primarii comunali sunt mai răi ca vătafii.

Cum putem scăpa de toate astea? Prin educație adevărată în școli, prin cultivarea toleranței și prin respectul reciproc. Destul de simplu, nu? Trebuie doar să vrem!